Intotdeauna am privit fascinata nebunia fulgilor, gheata, turturii, pomii albi... si nici nu vedeam blocaje, sosele devenite patinuoare, claxoane din zeci de masini blocate, soferi nervosi, drumarii luati prin surprindere de o iarna... anuntata peste tot
Prima zapada din acest an mi-a revelat un adevar trist ... nu mai stiu sa ma bucur... am trecut in tagma celor nemultumiti si apatici... a oamenilor mari...
Dimineata nici macar nu ma gandeam la prima bataie cu bulgari, la o joaca nebunatica prin nameti, prima grija nu a fost sa-mi sun prietenii si sa-i invit la o tranta prin zapada ci faptul ca masina nu are cauciucuri de iarna, ca trebuie sa curat zapada ca sa ies din parcare, ca soselele sunt necuratate, si ca vai... :) va trebui sa merg chiar pe jos sau cu autobuzul...
Am intrat in randul oamenilor mari, ai nemultumitilor si comozilor, ai celor morocanosi de atata importanta si griji artificiale, ai celor ce muncesc pentru a acoperi credite luate pentru lucruri care de altfel nu fac de cat sa creasca acest cerc al nemultumirilor si grijilor fara rost... De ce? De ce am lasat sa patesc asta
Sper ca nu reusesc sa ma confund cu ei de tot... mai e vreo scapare?
Mai vrea cineva o bataie cu bulgari?
.jpg)
