Cat timp a trecut de cand nu am mai scris nimic...

M-am luptat mult cu memoria sa pot reconstitui user si parola sa pot intra in blog. Ciudat ... ascundem atat de bine lucrurile ca nici noi nu le mai gasim.

De fapt scormonim si cautam numai cand avem nevoie. Se intampla asta si cu prietenii plecati departe sau cei ce au trecut deja la statutul de fosti prieteni. Ne trezim uneori socati de cate un telefon scurt dar la obiect in care datele problemei sunt clare ... am nevoie de ceva de la tine ... scuze ca nu pot vorbi mai mult dar ma poti ajuta cu ... Si celalat interlocutor pana se dezmeticeste cine il cauta sau pana isi revine din mirare iti raspunde la fel de direct si la obiect la rugamintea ta disperata.

Asa si blogul meu - cred ca s-a socat cand a vazut ca azi vreau asa dintr-o data sa-l bag in seama incat nu intelegea ce vreau de la el. De fapt contul adormise sau isi traia si el batranetile intr-un colt si nu intelegea ce-i cu multitudinea de parole pe care le incerc doar doar reusesc.

Si tot ca in viata de toate zilele exact cand te astepti mai putin, cand voiam sa renunt blogul meu m-a salutat si s-a deschis.

Asadar orice prietenie poate fi revigorata, conteaza mult durata pentru a vedea daca aceasta resuscitare are efectul scontat.