Pur si simplu atat vreau... sa fiu deasupra si sa nu ma atinga nimic, sa nu ating nimic...
Totusi o sa vad, o sa le constientizez, voi simti prezenta...
Atunci inchid ochii... Ca sa nu mai simt mirosul o sa-mi tin repiratia, O sa-mi astup urechile ca sa nu mai pot auzi
Va fi linsite, intuneric, nu va mirosi a nimic, nu voi sti nimic, nu voi intra in contact cu nimic, nu ma va deranja nimic, nu ma voi bucura pentru nimic, nu o sa mai simt nimic, nu o sa mai sufar pentru nimic, nu o sa mai am pentru ce lupta, nu mai voi iubi, nu voi mai fi iubita...
Si asta vreau de fapt? Pentru ce sa ma mai desprind, sa zbor atata timp cat nu voi mai sti spre ce ma indrept, cand nu voi vedea deasupra a ce zbor sau sa simt...
Chiar daca-mi plang uneori de mila, chiar daca simt nevoia de consolare, chiar daca vreau sa abandonez, de fapt nu fac altceva decat sa-mi doresc si mai mult, sa constientizez cat de mult vreau sa traiesc ...
Probabil asta simtitm toti intr-o forma sau alta, atragem atentia, cersim sentimente, daruim sentimente doar din simplul motiv ca vrem sa traim...