Azi m-am trezit purtand in suflet o fericire nebunatica si neinteleasa, imi venea sa o iau la vale prin soare, simteam ca pot sa si zbor. Cred ca mi-am uimit pana si vecinul de plaier care-si purta agale batranetea de pe un picior pe altul, pe care l-am vazut retragandu-se incet din calea mea in timp ce-mi raspundea la salut.
Mi-am savurat starea mea de bine in drumul spre serviciu. Imi tot trecea prin minte un gand zburdalnic sa-mi continui drumul sa nu ma opresc la birou...Probabil fericirea mea isi simtea amenintata prezenta...
... dupa 8 ore nu-mi vine decat sa dorm, sa zac cu nasul in perna, sa imi odihnesc gandurile si simtirile... ma simt imbatranita si fara vlaga... nu pot spune ca am muncit pe branci, ca am turnat 5 km de asfalt sau am arat cu bratele o zi... dar din pacate pot spune ca am pierdut o zi ...
Nu mai simt satisfactia si implinirea in ceea ce fac... si totusi continui sa merg zi de zi la job... continui sa sper ca voi simti iarasi bucuria si incantarea ce ma acompaniau la seriviciu in care descopeream provocarile si ma luptam cu ele sa le dau de cap...
...continui... si sper...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
se zice ca schimbarea e singura constanta din viata ta. deci.. prestati intru schimbare.
mie una mi plac lucrurile stabile si usor de anticipat, nu ma simt (inca) pe pilot automat.
o saptamana frumoasa!
Trimiteți un comentariu